Underground love

Doar 2 zile am fost nevoita sa stau departe de el si deja mi se facuse un dooooooor!

Nu, nu e vorba de Ursi, ci de... "trenul galben fara cai".

Brusc, mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine: o jumatate de ora in plus de dormit/savurat cafea/mancat/dusat/citit/pregatit sufleteste pentru o 9 zi/udat gradina in floare din balcon/si cate si mai cate...

Am incercat sa-l inlocuiesc cu 1 autobuz si 2 tramvaie in prima zi/mers pe jos si 2 tramvaie in a doua...degeaba, nu m-am simtit la fel de inghesuita si inghiontita...e drept, am iesit un pic din rutina, dar am pierdut atatea: scrasnetul inconfundabil al sinelor, robotica monotona, stranutul si tusea drept in fata (o fi normala sau o fi porcina?), muzica data la maxim in casti, trancanitul si barfitul, mirosul, ah, mirosul si caldura, transpiratia, ringul si adevarul, scarile rulante, beculetul verde eliberator...

Azi, cand l-am vazut din nou venind, imi venea sa-l imbratisez cat e de lung!

...[] citeşte în continuare

"Sfantul" Bucur Ciobanul

De ziua Sfantului Nectarie - un sfant contemporan, din Eghina, Grecia (cunoscut pentru vindecarile sale miraculoase savarsite mai ales cu bolnavii de cancer), ale carui moaste se afla la Manastirea Radu Voda din Bucuresti si care este praznuit pe 9 noiembrie - ma aflam in mijlocul unei cozi impresionante care avea sa dureze 5 ore.

La un moment dat, trec strada si dau sa intru la bisericuta de vis-a-vis, cea mai veche din Bucuresti, numita "Bucur Ciobanul". In poarta ma intampina un cersetor cam negricios, cu urmatorul text: "Sa va dea sanatate Sfantul Bucur Ciobanul!"...

M-a amuzat teribil formula lui de cersit si, pentru o clipa, m-am gandit sa-i spun cine a fost Bucur Ciobanul, dar ma indoiesc ca i-ar fi folosit la ceva, caci, era evident, nu pentru culturalizare venise omul la biserica!

In orice caz, revenind la Sfantul Nectarie, am avut parte de o coada linistita, civilizata, demna de scopul nobil care o formase...Doamne-ajuta sa fie toate pelerinajele asa placute si folositoare ca seara aceea de noiembrie!

Multumim, Sfinte Nectarie!

...[] citeşte în continuare

Straini in noapte

Am reusit in sfarsit sa vedem "Straini in noapte", cu Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia lui Radu Beligan. Nu ne-a fost recomandata, nu am citit recenzii, nu suntem fani Florin Piersic, dar titlul suna bine, iar o piesa cu 2 actori buni nu are nevoie de alta reclama, nu?
Cu siguranta, piesa merita vazuta! Nu ma voi apuca acum sa povestesc subiectul, va spun doar ca nimic din ce se petrece pe scena nu e ce pare a fi, ca e o poveste de viata cu mai mult de 2 personaje, caci intorsaturile de situatie sunt frecvante, iar cand te astepti mai putin Emilia dezbraca un rol si imbraca altul, cu o usurinta debordanta, de parca nu se poate hotari care i se potriveste mai bine...Florin Piersic, palavragiul care la televizor te ameteste cu vorbaria lui, e minunat pe scena: vorbeste atat cat trebuie si umple pur si simplul scena cu farmecul lui!
E o piesa de ras, de plans, de pus pe ganduri, de filosofat, de induiosat, de aplaudat frenetic si indelung.
Un singur sfat: nu va luati bilete in primul rand, caci scena Operei e foarte inalta si riscati sa le vedeti doar capetele...Incepand din randul 2, se vede bine, dar daca vreti sa le vedeti si pantofii, mai urcati un rand! ...[] citeşte în continuare

English a la francais

Ati incercat vreodata sa rostiti fraza:"I hope you find hapiness!" cu accent frantuzesc, adica cu h mut? Daca vi se pare complicat, incepeti sa exersati cu "hungry". Ar putea usor fi confundat cu "angry"...
Astept rezultatele: va asigur ca e super-distractiv. De fapt, e o replica auzita intr-un film si, daca-ar fi s-o incadram in context, scena e urmatoarea: 2 americance vin la Paris sa-l gaseasca pe iubitul uneia dintre ele. Cand coboara din taxi, soferul, amabil, le face urarea de mai sus...Ele raman stupefiate, fara replica, iar zambetul soferului devine rictus... ...[] citeşte în continuare

Mangaiati de soarele Laponiei

In Suedia, timpul are propriul sau ritm, iar oamenii nu

se grabesc niciodata...renii trec agale strada, autostrazile se intind cat vezi cu ochii, Hoga Kunst (High Coast) iti taie respiratia cu frumusetea ei, la Cercul Polar ziua e noapte si noaptea e zi.
Franturi dintr-o saptamana petrecuta in tara lui Nils Holgerson si a lui Pippi Sosetica, mancand kilometru dupa kilometru intr-o Kia cu cutie automata pe care Ursi a invatat sa o conduca in centrul

Stockholmului, fara sa incurce prea tare circulatia...
Primele 24 de ore au inceput in forta, printr-o calatorie cu taxiul, avionul, trenul, autocarul, vaporul. Le multumim Crengutei si lui Daniel pentru ocazia unica pe care ne-au oferit-o de a le fi alaturi intr-o zi atat de speciala pentru ei si le dorim o casnicie minunata si copii sanatosi si cuminti! Pentru noi a fost foarte relaxant sa revedem Stockholmul si sa-l redescoperim intr-o alta lumina...
Intorsi din croaziera in insulele Aland, am pornit hotarati sa ''cucerim'' Cercul Polar... Am strabatut Suedia de la sud la nord, manati de curiozitatea de a vedea cat mai multe, poate chiar si fiordurile norvegiene. Am experimentat cazarea la camping si intr-o casuta de pescar. Am intalnit mai multe avertizari de reni decat reni in carne si oase, dar pana la urma asteptarile ne-au fost rasplatite: trei reni, un ren, o turma de reni si inca trei reni! Arvidsjaur pare ca ''musteste'' de reni...
Mirosul padurilor suedeze este identic cu cel al padurilor de la noi, iar vegetatia de asemenea: am gasit zmeura, afine si...gratare amenajate, dotate cu lemne de foc, chiar si la popasurile de pe autostrada! Am facut mici excursii la cascada Vastana, apoi in parcul National Muddus si poate am fi vazut mai multe daca in ghidul nostru despre Suedia (editat de Aquila '93) nu ar fi existat atatea inadvertente sau greseli de traducere (de pilda, cascada Stora Sjofallet se afla la 92 km de Porjus, nu la 6 km!)...
Am avut parte de o vreme superba, mai ales in Laponia, dupa ce am trecut linia Cercului Polar. Am fost dezamagiti ca nu am intalnit tabere de laponi, ci doar niste casute candva locuite de ei, la muzeu...Am citit ca in luna februarie, la Jokkmokk se organizeaza o ''piata de iarna'', unde se vand produse artizanale saami, au loc curse de reni, se canta muzica traditionala etc.
Noi am ajuns pana la Gallivare in 3 zile, cu opriri pentru vizitat si poze, apoi am facut tot drumul inapoi intr-o zi! Cam obositor la intoarcere, in plus am pierdut mult timp cautand cazari, caci pana si campingurile se inchid pe la ora 21!
Aventura noastra suedeza s-a incheiat palpitant, caci am fost la un pas de a pierde avionul cautand locul de returnare a masinii prin preajma aeroportului Arlanda! Totul s-a rezolvat luand un taxi care, pentru suma modica de 15 euro pentru 3 km, ne-a depus la "Plecari", asigurandu-ne ca-l vom prinde...
Am petrecut apoi o frumoasa dupa-amiaza de duminica la Praga, in timpul escalei de 7 ore, delectandu-ne cu atmosfera de poveste si savurand mancare traditionala ceha, un strudel absolut delicios si vreo 4 beri - pana si chelnerul le-a pierdut sirul, asa ca am platit doar 3!
Dupa ''dezastrul'' finaciar din Suedia, Cehia ni s-a parut incredibil de ieftina, asa ca am profitat la maximum!
Urmeaza inca 2 saptamani de relas, alte drumuri si alte povestiri...

...[] citeşte în continuare